Toate definitiile

NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Ne- + irigat.

NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Ne- + isprăvit.

NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată): p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Ne- + istovit.

NEIZBẤNDĂ s. f. Eșec, insucces, nereușită. – Ne- + izbândă.

NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Ne- + izbutit.

NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Ne- + îmblânzit.

NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Ne- + împădurit.

NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Ne- + împlinit.

NEÎMPREJMUÍT, -Ă, neîmprejmuiți, -te, adj. Care nu este delimitat de rest; care nu este îngrădit. – Ne- + împrejmuit².

NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Ne- + încadrabil.

NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Ne- + încăpător.

NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit. ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Ne- + început.

NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Ne- + încetat.

NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) loc. adj. care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) loc. adv. foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + închipuit.

NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Ne- + încredere.

NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Ne- + încrezător.

NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Ne- + îndemânare.

NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Ne- + îndemânatic.

NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Ne- + îndemână.

NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Ne- + îndoielnic.

NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Ne- + înduplecare.

NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Ne- + îndurare.

NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. (Rar) Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Ne- + îndurat.

NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Ne- + înfrânat.

NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Ne- + înfrânt.

NEÎNFRICÁRE s. f. Lipsă de teamă; vitejie, curaj, îndrăzneală. – Ne- + înfricare (rar „frică” < înfrica).

NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Ne- + înfricat.