Toate definitiile
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Re1- + convoca (după fr. reconvoquer).
RECONVOCÁRE, reconvocări, s. f. Acțiunea de a reconvoca. – V. reconvoca.
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altădată. – V. reconvoca.
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. si f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.
RECÓRDMAN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. – Din fr., engl. recordman.
RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récréance.
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea1.
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează1, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea1 + suf. -tor.
RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreării și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a- – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.
RECREÁȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation.
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.
RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.
RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Fenomen de refacere a cristalelor unui metal sau ale unui aliaj, deformate printr-un tratament mecanic la rece. – Re1- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Re1- + croma.
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Re1- + cromare.
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.
RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.
RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.
RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.