Toate definitiile

FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.

FELONÍE s. 1. (IST.) (înv.) hiclenie. (~ vasalului faţă de senior.) 2. v. infidelitate.

FELONÍE s.f. 1. (Franțuzism) Călcare a jurământului, a credinței, trădare, infidelitate. 2. (Ist.) Călcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. [Gen. -iei. / < fr. félonie, it. fellonia].

FELONÍE s. f. 1. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. 2. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate. (< fr. félonie)

*feloníe f. (fr. félonie, d. félon, trădător, necredincĭos). Trădare, necredință, hainie.

feloníe (livr.) s. f., art. felonía, g.-d. feloníi, art. feloníei