Toate definitiile
INCÚRIE, incurii, s. f. (Livr.) Neglijență, neîngrijire. – Din fr. incurie, lat. incuria.
INCURSIÚNE, incursiuni, s. f. 1. (Mil.) Acțiune de cercetare, de mică amploare, executată prin surprindere pe teritoriul inamicului de către un grup de militari, în scopul obținerii unor informații, distrugerii unor obiective, capturării de prizonieri, de documente etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. Fig. Cercetare, studiu făcut de cineva într-un subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incursion, lat. incursio, -onis.
INCÚSĂ, incuse, adj., s. f. (Medalie, monedă veche) care are o față în relief, iar cealaltă scobită. – Din fr. incuse.
IN-CVÁRTO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. [Var.: in-cuárto adj. invar.] – Din fr. in-quarto.
INDAMÍNĂ, indamine, s. f. (Chim.) Colorant organic albastru sau albastru-verzui. – Din fr., engl. indamine.
INDÁN, indani, s. n. (Chim.) Hidrocarbură obținută din gudroane, insolubilă în apă, solubilă în dizolvanți organici. – Din engl. indan.
INDANTRÉN s. n. (Chim.) Colorant sintetic albastru, folosit în imprimarea textilă. [Var.: indantrónă s. f.] – Din fr. indanthrène, engl. indanthrone.
INDANTRÓNĂ s. f. v. indantren.
INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.
INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia.
INDECÍS, -Ă, indeciși, -se, adj. Care nu este decis, care stă la îndoială; nehotărât, șovăielnic, nedecis. – Din fr. indécis.
INDECÍZIE, indecizii, s. f. Lipsă de decizie; nehotărâre, șovăială. [Var.: indeciziúne s. f.] – Din fr. indécision.
INDECIZIÚNE s. f. v. indecizie.
INDECLINÁBIL, -Ă, indeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină; nedeclinabil. – Din fr. indéclinable, lat. indeclinabilis.
INDEFINÍBIL, -Ă, indefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, nedefinibil. – In1-+definibil.
INDEFINISÁBIL, -Ă, indefinisabili, -e, adj. (Rar) Nedefinibil. – Din fr. indéfinissable.
INDEFINÍT, -Ă, indefiniți, -te, adj. Care nu este definit, care nu are limite sau margini determinate; nedefinit, nelămurit. ♦ (Gram.) Nehotărât. – Din fr. indéfini, lat. indefinitus.
INDEFORMÁBIL, -Ă, indeformabili, -e, adj. (Rar) Nedeformabil. – Din fr. indéformable.
INDEFRIȘÁBIL, -Ă, indefrișabili, -e, adj. (Rar) Nedefrișabil. – Din fr. indéfrichable.
INDEHISCÉNT, -Ă, indehiscenți, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. – Din fr. indéhiscent.
INDEHISCÉNȚĂ s. f. Însușire a fructelor indehiscente. – Din fr. indéhiscence.
INDELÉBIL, -Ă, indelebili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi șters din amintire, care nu se poate uita; de neșters. – Din fr. indélébile, lat. indelebilis.
INDELEBILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi indelebil. – Din fr. indélébilité.
INDELICÁT, -Ă, indelicați, -te, adj. (Rar) Nedelicat. – Din fr. indélicat.
INDELICATÉȚĂ s. f. v. indelicatețe.
INDELICATÉȚE, indelicateți, s. f. Lipsă de delicatețe; vorbă, faptă, purtare jignitoare, grosolană; nedelicatețe. [Var.: indelicatéță s. f.] – Din fr. indélicatesse.
INDÉMN, -Ă, indemni, -e, adj. (Jur.) Care nu a suferit pagube, pierderi etc. – Din fr. indemne.
INDEMNITÁTE, indemnități, s. f. (Rar) Indemnizație (1). – Din fr. indemnité, lat. indemnitas, -atis.
INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.
INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.