Toate definitiile
INDEMNIZÁȚIE, indemnizații, s. f. 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea în bani a unei plăți în natură. 2. Care nu are caracter de salariu. [Var.: îndemnizáție s. f.] – Din fr. indemnisation.
INDEMONSTRÁBIL, -Ă, indemonstrabili, -e, adj. (Rar) Nedemonstrabil. – Din fr. indémonstrable.
INDEMONSTRABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea a ceea ce este indemonstrabil. – Din fr. indémonstrabilité.
INDENTÁȚIE, indentații, s. f. (Geogr.) Adâncitură, crestătură (a coastei marine) cu aspect de mușcătură. – Din fr. indentation.
INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant.
INDEPENDÉNȚĂ s. f. 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din fr. indépendance.
INDEROGÁBIL, -Ă, inderogabili, -e, adj. (Jur.; despre legi, regulamente etc.) Care nu permite derogări. – In1-+derogabil.
INDESCIFRÁBIL, -Ă, indescrifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, nedescifrabil, neciteț, ilizibil. – Din fr. indéchiffrable.
INDESCRIPTÍBIL, -Ă, indescriptibili, -e, adj. Care nu poate fi descris sau exprimat în cuvinte, de nedescris. – Din fr. indescriptible.
INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.
INDESTRUCTIBILITÁTE, indestructibilități, s. f. (Rar) Calitatea, caracterul de a fi indestructibil. – Din fr. indestructibilité.
INDEȘIRÁBIL, -Ă, indeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); nedeșirabil. – Din fr. indéchirable.
INDETERMINÁBIL, -Ă, indeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; de nedeterminat; nedeterminabil. – Din fr. indéterminable, lat. indeterminabilis.
INDETERMINÁRE, indeterminări, s. f. Lipsă de determinare; nedeterminare. – Din fr. indétermination.
INDETERMINÍSM s. n. Concepție filozofică opusă determinismului, care afirmă că oamenii dispun de o libertate absolută a voinței. – Din fr. indéterminisme.
INDETERMINÍST, -Ă, indeterminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al indeterminismului. – Din fr. indéterministe.
ÍNDEX, (1) indexuri, s. n., (2) indecși, s. m. 1. S. n. Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârșitul sau la începutul unei cărți sau apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conținute în ea, cu indicarea paginilor (și a volumelor) unde se găsesc; indice (5). ◊ Index bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor. ◊ Expr. A pune la index = a) a trece o carte în lista cărților interzise; b) fig. (fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S. m. Degetul arătător. [Acc. și: (2) indéx] – Din lat., fr. index.
INDEXÁ, indexez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A întocmi un index (1). 2. A introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index (1). 3. (Economie) A corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de referință. ♦ Spec. A corela salariile cu nivelul prețurilor. – Din fr. indexer.
INDEXÁRE, indexări, s. f. Acțiunea de a indexa și rezultatul ei. – V. indexa.
INDEXÁT, -Ă, indexați, -te, adj. 1. (Despre cuvinte, autori etc.) Care a fost introdus într-un index. 2. (Despre salarii) Care a fost corelat cu nivelul creșterii prețurilor. – V. indexa.
INDEZIRÁBIL, -Ă, indezirabili, -e, adj. Care nu este dorit; nedorit, neplăcut. – Din fr. indésirable.
INDIÁN1 s. n. Țesătură de bumbac subțire și fină, albită, vopsită sau imprimată, din care se confecționează obiecte de lenjerie. [Pr.: -di-an. – Var.: indiánă s. f.] – Din fr. indienne.
INDIÁN2, -Ă, indieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei sau este originară de acolo. ♦ (Impr.) Persoană care face parte din populația indigenă a Americii; amerindian. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei; indic. ♦ (Impr.) Care aparține populației indigene a Americii, privitor la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană. [Pr.: -di-an] – Din fr. indien.
INDIÁNĂ1, indiene, s. f. Prăjitură umplută cu frișcă și acoperită cu glazură de ciocolată. [Pr.: -di-a-] – Cf. germ. Indianer [krapfen].
INDIÁNĂ2 s. f. v. indian1.
INDIANÍSM s. n. Disciplină care se ocupă cu studiul limbilor vorbite în India. ♦ Idiotism propriu limbilor vorbite în India. [Pr.: -di-a-] – Din fr. indianisme.
INDIANÍST, -Ă, indianiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul limbilor și civilizației din India. [Pr.: -di-a-] – Din fr. indianiste.
ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.
INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.
INDICÁN s. n. Substanță organică ce se găsește în indigo (3). – Din fr. indican.