Toate definitiile

OMNIDIRECȚIONÁL, -Ă, omnidirecționali, -e, adj. (Despre surse sau receptoare de radiații) Care nu are o direcție precisă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. omnidirectionnel.

OMNILATERÁL, -Ă, omnilaterali, -e, adj. Care îmbrățișează toate aspectele, care se face din toate punctele vedere. – Omni- + lateral.

OMNILATERALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi omnilateral. – Omnilateral + suf. -itate.

OMNIPOTÉNT, -Ă, omnipotenți, -te, adj. (Livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. – Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis.

OMNIPOTÉNȚĂ s. f. (Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. [Var.: (înv.) omneputínță s. f.] – Din fr. omnipotence.

OCTACÓRD, -Ă, octacorzi, -de, adj., s. n. (Muz.) 1. Adj. Care are opt coarde. 2. S. n. Liră cu opt coarde. – Din fr. octacorde.

OCTAÉDRIC, -Ă, octaedrici, -ce, adj. Care are formă de octaedru. – Din fr. octaédrique.

OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre.

OCTÁL adj.n. (În sintagma) Sistem de numerație octal = sistem de numerație a cărei bază este cifra opt. – Din fr. octale.

OCTÁN, octani, s. m. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, care există în mai multe forme izomere. – Din fr. octane, germ. Oktan.

OCTÁNIC, -Ă, octanici, -ce, adj. (Despre parametri) Care caracterizează rezistența la detonație a benzinelor. Cifră octanică = cifră care indică rezistența la explozie a unui combustibil lichid folosit în unele motoare cu ardere internă. – Octan + suf. -ic.

OCTÁNT, octante, s. n. 1. Instrument de navigație maritimă și aeriană sau care servește la măsurarea înălțimii aștrilor, a distanțelor lor unghiulare etc. 2. A opta parte din circumferința unui cerc sau dintr-o suprafață circulară. ♦ Fiecare dintre cele opt porțiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersectează în centrul corpului. – Din fr. octant.

OCTATLÓN, octatloane, s. n. Probă combinată de atletism pentru juniori, alcătuită din opt probe de alergări, sărituri și aruncări. – Octet + [penta]tlon.

OCTATLONÍST, -Ă, octatloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv care participă la probele de octatlon. – Octatlon + suf. -ist.

OCTÁVĂ, octave, s. f. Interval între două sunete ale gamei la distanță de opt trepte. ♦ Strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, dintre care primele șase cu rimă încrucișată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită, mai ales în poezia italiană, spaniolă și portugheză. – Din fr. octave.

OCTAVÍN, octavine, s. n. Flaut mic care emite sunete cu o octavă mai sus decât cele obișnuite. – Din fr. octavin.

OCTÉT, octete, s. n. octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.

ODALÍSCĂ, odalisce, s. f. Femeie de serviciu în haremul unui sultan; p. ext. cadână. – Din fr. odalisque.

ÓDĂ, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziție muzicală cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.

ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.

ODẮJDII s. f. pl. Veșminte bisericești pe care le îmbracă preoții la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda.

ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și întrebuințată în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

ODICOLÓN, odicolonuri, s. n. (Pop.) Apă de colonie. – Din fr. eau de Cologne.

ODIHNÍRE, odihniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

ODINIOÁRĂ adv. 1. Pe vremuri, altădată, înainte vreme, odată. 2. (Înv.) Cândva, vreodată, într-o bună zi (în viitor), odată și odată. [Pr.: -ni-oa-] – O³ + dinioară (înv. „cândva” < lat.).

ODIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi odios. [Pr.: -di-o-] – Odios + suf. -itate. Cf. it. odiosita.

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.