Toate definitiile

CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.

CANÍŢIE s. (BIOL.) cărunteţe, cărunţeală, (rar) cărunţie. (~ părului unei persoane.)

CANÍȚIE s.f. Încărunțire a părului. [Gen. -iei. / < fr. canitie, cf. lat. canities – albeață].

CANÍȚIE s. f. încărunțire a părului. (< fr. canitie, lat. canities)

caníție (-ți-e) s. f., art. caníția (-ți-a), g.-d. caníții, art. caníției