Toate definitiile
OFILÍRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.
OFILÍT, -Ă, ofiliți, -te, adj. 1. (Despre plante) Veștejit, pălit, îngălbenit. 2. Fig. Palid, tras, trecut; slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit. [Var.: (înv. și reg.) ovilít, -ă adj.] – V. ofili.
OFIOFÁG, -Ă, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, păsări etc.) Care se hrănește cu șerpi. [Pr.: -fi-o-] – Din ofiofagie (derivat regresiv).
OFIOFAGÍE, ofiofagii, s. f. Folosire a șerpilor ca hrană de către unele animale, păsări etc. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiophagie.
OFIOGRAFÍE s. f. Ofiologie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiographie.
OFIOLÍT, ofiolite, s. n. Rocă eruptivă care apare ca rezultat al activității de scufundare și de oscilații ale magmei. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolite.
OFIOLÓGIC, -Ă, ofiologici, -ce, adj. Referitor la ofiologie, de ofiologie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologique.
OFIOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază șerpii; ofiografie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologie.
OFÍS s. n. v. oficiu.
OFÍT s. n. Varietate de marmură de culoare verde-închis cu vinișoare galbene. – Din fr. ophite, germ. Ophit.
OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.
OFIȚÉR, ofițeri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ◊ Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofițer, fr. officier.
OFIȚERÁȘ, ofițerași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui ofițer. – Ofițer + suf. -aș.
OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (Fam.) Soție de ofițer (I 1). 2. Femeie care are gradul de ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -easă.
OFIȚERÉSC, -EÁSCĂ, ofițerești, adj. Care aparține unui ofițer (I 1), privitor la ofițer, de ofițer, ca al ofițerilor. – Ofițer + suf. -esc.
OFIȚERÉȘTE adv. Ca un ofițer (I 1), în felul ofițerilor. – Ofițer + suf. -ește.
OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.
OFIȚERÓI, ofițeroi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -oi.
OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, având întrebuințări în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.
OCTOCORALIÉR, octocoralieri, s. m. (La pl.) Subclasă de celenterate antozoare marine coloniale cu opt tentacule; (și la sg.) animal din această subclasă. [Pr.: -li-er] – Din fr. octocoralliaires.
OCTÓDĂ, octode, s. f. Tub electronic cu un anod, un catod și șase grile, folosit de obicei ca schimbător de frecvență în radioreceptoare. – Din fr. octode.
OCTOGENÁR, -Ă, octogenari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care a atins (sau a depășit) vârsta de optzeci de ani. – Din fr. octogénaire.
OCTOGÓN, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. Adj. Octogonal. – Din fr. octogone.
OCTÓMBRIE s. m. A zecea lună a anului, care urmează după septembrie; brumar, brumărel. [Var.: octómvrie, (pop.) octómvre s. m.] – Din sl. oktovrii.
OCTÓMVRE s. m. v. octombrie.
OCTÓMVRIE s. m. v. octombrie.
OCTOSILÁB, octosilabe, s. n. (Rar) Vers de opt silabe. – Din fr. octosyllabe.
OCTOSILÁBIC, -Ă, octosilabici, -ce, adj. Care are opt silabe. – Din fr. octosyllabique.
OCTUPLÉT, octupleți, s. m. Fiecare dintre cei opt gemeni. – Octuplu + suf. -et.