Toate definitiile
BĂDIȚÍCĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădiță. – Bădiță + suf. -ică.
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. Își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.
BĂGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. ◊ Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). – V. băga.
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.
BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie+ suf. -aș.
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ◊ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.
BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.
BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur). – Baie2 + suf. -aș.
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime.
BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie1 publică. – Băiaș + suf. -iță.
BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță.
BĂIÉT s. m. v. băiat.
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf.-aș.
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.
BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) – Băiat + suf. -el.
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.
BĂIEȚÉȘTE adv. Ca băieții. – Băiat + suf.-ește.
BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. [Pr.: bă-ie-] – Din băiat.
BĂIEȚÍCĂ s. m. (Reg.; la voc.) Diminutiv al lui băiat. – Băiat + suf. -ică.
BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Băiat + suf. -ime.
BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui băiat. ** Fată cu apucături de băiat. – Băiat + suf. -oi.
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Baia Mare. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Baia Mare. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.