Toate definitiile

BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică.

BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. – Din fr. bavure.

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

BAZÁLT, bazalturi, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. – Din fr. basalte, lat. basaltes.

BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. bezokij.

BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

BÁZĂ, baze, s. f. I. 1. Parte care susține un corp, o clădire sau un element de construcție; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori față a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziție orizontală). ♦ Dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial. ◊ Loc. adj. De bază = fundamental, esențial. Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ Expr. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepție. Bază de atac. ◊ Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalații sportive. 5. (În sintagma) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Corp chimic alcătuit dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili, care albăstrește hârtia roșie de turnesol, are gust leșietic și, în combinație cu un acid, formează o sare. III. 1. Distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; în sintagma) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.

BÁZEDOV s. n. (Și în sintagma Boala lui Bazedow) Boală endocrină manifestată prin creșterea în volum a glandei tiroide, proeminența globilor oculari, palpitații, insomnii, nervozitate etc. – Din fr. [maladie de] Basedow.

BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an]. – Din fr. basédowien.

BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

BAZINÁȘ, bazinașe, s. n. Diminutiv al lui bazin. – Bazin + suf. -aș.

BAZINÉT, bazinete, s. n. (Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din fr. bassinet.

BAZÓN, bazoane, s. n. Bucată de stofă, de piele sau de pânză, aplicată pe turul² pantalonilor, al izmenelor sau al chiloților, pentru a-i cârpi sau pentru a-i întări. – Et. nec.

BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

BAZONÁT, -Ă, bazonați, -te, adj. care este cârpit cu bazoane. – V. bazon.

BAZÓOKA subst. Aruncător de grenade antitanc. [Pr.: bazúca] – Cuv. am.

BĂ interj. (Arg.) Măi. – Et. nec.

BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă¹. [Var.: bobáică s. f.] – Din ucr. babajka.

BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. – Babacă + suf. -uță.

BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.

BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). – Cf. babă.

BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă.

BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță de vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii. – Babă + suf. -esc.

BĂBÉȘTE adv. Ca babele. ◊ Expr. A socoti (sau a face socoteli, a o lua) băbește = a face calcule în mod simplist, empiric. – Babă + suf. -ește.

BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi.