Toate definitiile

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea în partea de unde bate vântul. – Din fr. barkhane.

BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcație pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcație de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

BARCHÉT s. n. v. barhet.

BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. – Din fr. barde, lat. bardus.

BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului și, odinioară, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

BARDÓU s. m. Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar și măgăriță (Equus hinnus). – Din fr. bardot.

BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin, batăr. [Var.: báremi, bárim adv.] – Din bg., scr. barem.

BARÉM², bareme, s. n. 1. Tabel care dă rezultatele unor calcule curente în funcție de elementele luate în considerație. 2. Minimum de rezultate care trebuie obținute spre a putea trece dintr-o etapă de concurs (sportiv) la etapa imediat următoare. [Pl. și: baremuri] – Din fr. barème.

BÁREMI adv. v. barem¹.

BARÉTĂ¹, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). 3. Panglică de decorație; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decorației. – Din fr. barrette.

BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

BARHÉT s. n. Țesătură de bumbac (cu desene), flanelată pe o față sau pe ambele fețe. [Acc. și: bárhet. – Var.: barchét s. n.] – Din germ. Barchent.

BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii în atmosferă, în regiuni cu presiune ridicată sau scăzută. – Din fr. barique.

BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.

BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.

BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pentru un centimetru pătrat. – Din fr. barye.

BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ◊ Barieră socială = situație prin care este denumit în sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare socială ierarhic inferioară într-o grupare socială superioară. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Din fr. barrière.

BARÍL, barili, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, întrebuințată, în special, în S.U.A. și în Anglia. – Din fr. baril.

BÁRIM adv. v. barem¹.

BARIMETRÍE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii prin calcularea dimensiunilor corpului și organelor lor. – Din fr. barymétrie.

BARISFÉRĂ s. f. Partea centrală a globului pământesc, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, care se consideră a fi alcătuită din nichel și fier; nife. centrosferă. – Din fr. barysphère.

BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: baréj, baríz s. n.] – Din fr. barège.

BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte.

BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.