Toate definitiile

BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

BÁRIU s. n. Element chimic, metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum.

BARÍZ s. n. v. bariș.

BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la un bar³ (public). ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

BÁRMANIȚĂ, barmanițe, s. f. Femeie care servește la un bar. – Barman + suf. -iță.

BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne.

BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic) care este caracterizat prin cultivarea formelor grandioase, prin libertatea formelor și bogăția ornamentației arhitecturale.** (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil.** (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

BAROGRÁF, barografe, s. n. Barometru care înregistrează în mod automat curba înălțimilor atinse de un avion. – Din fr. barographe.

BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Din fr. barogramme.

BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

BARÓN, baroni, s. m. (În prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul Europei) Mare senior; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.

BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea feudală din apusul și centrul Europei) Femeie care posedă o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă.

BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

BARONÍE, baronii, s. f. Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.

BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și aplicarea principiului lui Arhimede la gaze. – Din fr. baroscope.

BARÓU, barouri, s. n. Corp al avocaților, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel. – Din fr. barreau.

BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.

BÁRTIȚĂ, bartițe, s. f. (Reg.) Pojghiță de mucegai care se formează pe borș sau pe zeama de varză acră. – Et. nec.

BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre călătoare cu ciocul roșu, gâtul și picioarele lungi și cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre; cocostârc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhë.

BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

BASAMÁC, basamace, s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. – Cf. tc., scr. basamak „grad”.

BASC¹ s. n. v. bască.

BASC², -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor² (1), privitor la basci². – Din fr. basque.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Din fr. [beret] basque.

BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

BÁSCHETBAL s. n. Joc sportiv disputat între două echipe de câte cinci jucători, care marchează punctele făcând să treacă mingea prin coșul de sfoară împletită fixat de un panou înalt pe terenul echipei adverse; baschet. – Din engl., fr. basket-ball.

BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.