Toate definitiile
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
UNIGLÁND, -Ă, uniglande, adj. Care are o singură glandă. – Cf. fr. uniglandé.
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié.
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ Care nu angajează decât una dintre părțile contractante. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.
UNILATERALITÁTE s. f. Însușirea, starea a ceea ce este unilateral. – Unilateral + suf. -itate.
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue.
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé.
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
UNÍME, unimi, s. f. 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la l la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime.
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național.
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. – Din fr. uninominal.
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al.
UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme.
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un stat), ♦ (Substantival) Susținător al unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste.
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare.
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné.
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se întrebuințează sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel.
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale.
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire.
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3.
UNISEXUALITÁTE s. f. Starea, calitatea unei flori sau plante care are un singur sex. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. unisexualité.
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué.
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus.
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic.
UNISÓN s. n. Executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime. ♦ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. – Din fr. unisson, lat. unisonus.
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparținea unei confesiuni creștine catolice de rit oriental (ortodox); uniat. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni. – V. uni3.
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.