Toate definitiile
EXPLICÁT, -Ă, explicați, -te, adj. Care a fost prezentat astfel încât să poată fi (ușor) înțeles. – V. explica.
EXPLICATÍV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ♦ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. – Din fr. explicatif.
EXPLICATÓR, -OÁRE, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator, -oris.
EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio.
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.
EXPLICITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este explicit; limpezime, claritate. – Din fr. explicité.
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I.Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A-și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara o parte din roadele muncii producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. (Fig.) A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pron. -ne-a-] – Din fr. ennéacorde.