Toate definitiile
OPÚNE, opún, vb. III. 1. Tranz. A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. Tranz. A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență, prin comparație, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. și: (reg.) opúi] – Din lat. opponere, fr. opposer (după pune).
OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.
OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc. pe acela sau pe aceea care îți convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel.
OPTZÉCILEA, OPTZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptezeci și nouălea și al optzeci și unulea. – Optzeci + le + a.
OPTZÉCI num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptezeci și nouă și optzeci și unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult până la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) S-au format grupuri de câte optzeci. – Opt + zeci.
ÓPTULEA, ÓPTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptelea și al nouălea. – Opt + le + a.
ÓPTSPREZECELEA, ÓPTSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptesprezecelea și al nouăsprezecelea. – Optsprezece + le + a.
ÓPTSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptesprezece și nouăsprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Aveau câte optsprezece lei. – Opt + spre + zece.
OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre.
OPTOMETRÍE s. f. Partea opticii care se ocupă cu cercetarea și măsurarea defectelor de vedere, precum și cu corectarea sau compensarea lor. – Din fr. optométrie.
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
OPTOIZOLATÓR, optoizolatoare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.: -to-i-] – Din opto[cuplor] + izolator.
OPTOELECTRÓNICĂ s. f. Ramură a electronicii care se ocupă de producerea, măsurarea și folosirea radiației electromagnetice din domeniul optic, precum și de conversia acestei radiații în semnal electric. – Din fr. optoélectronique.
OPTOCUPLÓR, optocuploare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. – Din fr. optocoupleur.
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation.
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. – Din fr. optimiser.
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.
OBTURÁT, -Ă, obturați, -te, adj. (Despre deschizături, tuburi, p. ext. vase sangvine) Care este astupat (temporar); înfundat. – V. obtura.
OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.
OBTURÁNT, -Ă, obturanți, -te, adj. Care obturează. – Obtura + suf. -ant.
OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.
OBȘTÍRE, obștiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a obști și rezultatul ei; înștiințare, anunțare. – V. obști.
OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.
ÓBȘTIE s. f. v. obște.
OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obște.
OBȘTÉȘTE adv. (Înv.) Din punct de vedere obștesc; având în vedere interesul comun, colectiv; în general; îndeobște. – Obște + suf. -ește.
OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc.