Toate definitiile

PRESESIÚNE, presesiuni, s. f. Perioadă în care se dau examene înaintea sesiunii propriu-zise. – Pre¹- + sesiune.

PRESETÚPĂ, presetupe, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini; presgarnitură. – Din fr. presse-étoupe.

PRESEZÓN, presezoane, s. n. (În turism) Perioadă dinaintea sezonului de referință. – Pre¹- + sezon.

PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din fr. presse-garniture.

PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Rar) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment).

PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre¹- + simți (după fr. pressentir).

PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de ceea ce ar urma să se întâmple; presentiment, presimțământ. – V. presimți.

PRÉSING, presinguri, s. n. Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct, pentru a-i anihila acțiunile ofensive. – Din engl. pressing.

PRESÍSTOLĂ, presistole, s. f. (Med.) Fază din diastolă care precedă sistola. – Din fr. présystole.

PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egala cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței pământului și a corpurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, socială) exercitată asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.

PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre¹- + socialist.

PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Nume dat unui grup de filozofi greci care, înaintea lui Socrate, au construit sisteme care încercau să explice lumea, natura. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic.

PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, subst. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur.

PRESORECEPTÓR, presoreceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă din pereții vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase. – Presiune + receptor.

PRESORTÁRE, presortări, s. f. Sortare prealabilă în vederea sporirii calității în sortarea propriu-zisă. – Pre¹- + sortare.

PRESOSTÁT, presostate, s. n. Aparat pentru măsurarea și controlul presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă. – Din fr. pressostat.

PRESPÁN, prespanuri, s. n. Carton fabricat din mai multe straturi de celuloză, impregnat cu ulei sau cu lac și satinat, care se folosește ca izolant în electrotehnică, în poligrafie etc. [Var.: preșpán s. n.] – Din fr. presspahn, germ. Presspan.

PRESPAPIÉR, prespapieruri, s. n. Obiect greu care se așază peste hârtiile în lucru de pe un birou, pentru a le împiedica să se împrăștie. [Pr.: -pi-e] – Din fr. presse-papiers.

PRESPĂLÁRE, prespălări, s. f. Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise. – Pre¹- + spălare.

PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare.

PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre¹- + stabili (după fr. préétablir).

PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.

PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance.

PRESTÁRE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație (1). 2. (În sintagma) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege (sau de uz). – V. presta.

PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre¹- + statal.

PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.

PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Muncă de scurtă durată (de obicei gratuită) efectuată pentru lucrări de interes public; sumă de bani care reprezintă contravaloarea (neefectuată a) acestei munci. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis.

PRESTAȚIÚNE s. f. v. prestație.

PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.

PRESTÉȚĂ s. f. (Franțuzism) Promptitudine. – Din fr. prestesse.