Toate definitiile

PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din fr. prison.

PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

PRIZONIERÁT s. n. Situația sau starea de prizonier (1); p. ext. perioadă de timp în cursul căreia cineva este prizonier (1); captivitate. [Pr.: -ni-e-] – Prizonier + suf. -at.

PRO prep. (Livr.) 1. Pentru, în favoarea..., în sprijinul... 2. Element de compunere care înseamnă „pentru...”, „în favoarea...” și care servește la formarea unor adjective. – Din lat. pro (2), fr. pro-.

PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american.

PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos.

PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca.

PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.

PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.

PROBABILÍSM s. n. Concepție potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă o afirmație este sau nu adevărată. – Din fr. probabilisme.

PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (o mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare.

PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al.

PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie.

PREPARANDÍST, preparandiști, s. m. (Înv.) Elev sau absolvent al unei preparandii. – Preparandie + suf. -ist.

PREPARATÓR, -OÁRE, preparatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pregătește ceva, care servește pentru pregătire; pregătitor. 2. S. m. și f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs. 3. S. m. și f. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 4. S. m. și f. Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. préparateur.

PREPARÁȚIE, preparații, s. f. 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. 2. Prepararea unui produs (pentru a servi unor cercetări). 3. Meditație. [Var.: preparațiúne s. f.] – Din fr. préparation, lat. praeparatio, -onis.

PREPARAȚIÚNE s. f. v. preparație.

PREPELEÁC, prepeleci, s. m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile răsucite și întoarse în sus, în furculiță. 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. ♦ Căpiță clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleág s. m.] – Et. nec.

PREPELEÁG s. m. v. prepeleac.

PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac¹. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.

PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.

PREPELIȚÓI, prepelițoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul prepeliței. – Prepeliță + suf. -oi.

PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare.

PREPONDERÁNT, -Ă adj. v. preponderent.

PREPONDERÁNȚĂ s. f. v. preponderență.

PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant.

PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza.

PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis.

PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia.

PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s. f. Operație de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în mașina de tipar pentru potrivire. – Pre¹- + potrivire.