Toate definitiile

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis.

UNIVERSALITÁTE s. 1. v. generalitate. 2. universalism. (~ preocupărilor sale.) 3. (JUR.) totalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ bunurilor sale.)

Universalitate ≠ particularitate

UNIVERSALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este universal. 2. Totalitate, generalitate; universalism (1) [în DN]. 3. (Jur.) Principiu de drept internațional în virtutea căruia, în afară de membrii fondatori, pot și trebuie să devină membri ai unei organizații internaționale toate statele care-i acceptă statutul și sunt dispuse să îndeplinească aceste obligații. [Cf. fr. universalité, lat. universalitas].

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplică fără nici o discriminare și în mod egal în toate statele. ◊ caracterul unei organizații internaționale de a fi deschisă tuturor statelor lumii care-i acceptă statutul. (< fr. universalité, lat. universalitas)

universalitáte s. f., g.-d. art. universalitắții

*universalitáte f. (mlat. universálitas, -átis). Caracteru de a fi universal: universalitatea unuĭ principiu. Generalitate, totalitate: universalitatea ființelor, averiĭ.