Toate definitiile

PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.

PALAVRAGÍU s., adj. v. flecar.

Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreţ

palavragíŭ s. (d. palavră. Și turc. palavrağy ?). Iron. Mincinos, care spune palavre. – Fem. -gĭoaĭcă.

palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii)