Toate definitiile

PÂRÂITOÁRE, pârâitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mișcate de vânt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături, livezi, vii etc.; zbârnâitoare. 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care, la înălțarea acestuia, produce un pârâit puternic; zbârnâitoare. 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care în timpul zborului, produce un fel de pârâturi (Psophus stridulus). [Pr.: -râ-i-. – Var.: pârăitoáre s. f.] – Pârâi + suf. -toare.

PÂRÂITOÁRE s. v. morişcă.

PÂRÂITOÁRE s. v. vâjâitoare, zbârnâitoare.

cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin [!] care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c´o singură mîna [!] agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor.

pîrîitoáre f., pl. orĭ. Jucărie care pîrîĭe. V. cîrîitoare și plesnitoare.

plesnitoáre f., pl. orĭ. Lucru făcut ca să plesnească (să facă huĭet plesnind), ca șfichĭu bicĭuluĭ, pocnitorile, unele jucăriĭ care pin [!] învîrtire împing vîrfu uneĭ lame elastice și produc un huĭet repetat (numite și pîrîitorĭ) ș. a. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct, la maturitate, se desprinde de pe peduncul și aruncă departe semințele și lichidu cleĭos din ele și care crește pe lîngă mare în Dobrogea (ecbállium [saŭ momórdica elatérium).

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.