Toate definitiile

PLESNITOÁRE, plesnitori, s. f. 1. (Reg.) Șfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic. 3. (Înv. și reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora. 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță (Ecballium elaterium). [Var.: pleznitoáre s. f.] – Plesni + suf. -toare.

PLESNITOÁRE s. (BOT.; Ecballium elaterium) (reg.) pocnitoare, castravete-sălbatic.

PLESNITOÁRE s. v. lozie, mlajă, pleasnă, răchită, sfârc, şfichi.

cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin [!] care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c´o singură mîna [!] agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor.

plesnitoáre f., pl. orĭ. Lucru făcut ca să plesnească (să facă huĭet plesnind), ca șfichĭu bicĭuluĭ, pocnitorile, unele jucăriĭ care pin [!] învîrtire împing vîrfu uneĭ lame elastice și produc un huĭet repetat (numite și pîrîitorĭ) ș. a. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct, la maturitate, se desprinde de pe peduncul și aruncă departe semințele și lichidu cleĭos din ele și care crește pe lîngă mare în Dobrogea (ecbállium [saŭ momórdica elatérium).

plesnitoáre s. f., g.-d. art. plesnitórii; pl. plesnitóri