Toate definitiile

EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio.

EXALÁŢIE s. v. emanaţie.

EXALÁȚIE s.f. Degajare, răspândire de vapori, de mirosuri etc.; exalare. [Gen. -iei, var. exalațiune s.f. / cf. fr. exhalation, lat. exhalatio].

EXALÁȚIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio)

*exalațiúne f. (lat. ex-halátio, -ónis). Acțiunea de a exala. – Și -áție, dar ob. -áre.

exaláție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaláția (-ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (-ți-i-)