Toate definitiile

PROSOPOPÉE s. f. v. prozopopee.

PROSOPOPÉE s.f. v. prozopopee.

*prosopopéĭe f. (lat. prosopopóeia, d. vgr. prosopo-poiïa; prósopon, față, persoană și poiéo, fac. V. prosop, epo-, melo- și onomato-peĭe, poet, poemă). Ret. Figura pin [!] care se personifică sentimentu, vorba și acțiunea lucrurilor saŭ absenților: Platone a făcut să vorbească legile într´o măreață prosopopeĭe. – Și proz- (după fr.). – Se poate zice și personificare. V. retorică.