Toate definitiile

PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós.

PROESTÓS s. v. staroste.

proestós, proestóși, s.m. (înv. și reg.) 1. călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mânăstiri sau a unei biserici; cleric mai mare peste o plasă. 2. șef al unei bresle, al unei corporații; staroste. 3. șef al unui serviciu public, al unei instituții (administrative, politice).

proestós (proestóși), s. m. – Superior, șef. – Var. proistos. – Mr. proesto „președinte”. Ngr. προεστώς (Tiktin; Gáldi 237).

proestós, V. proistos.

proistós m. (maĭ vechĭ proestós, d. ngr. proestós, care stă înainte, șef). Primu preut [!] la o biserică (atuncĭ cînd îs maĭ mulțĭ). Blagocin, preut maĭ mare peste o plasă. Stareț (fem. -toasă, pl. e). V. paroh, protoĭereŭ.

!proestós/proistós (înv., reg.) (pro-is-) s. m., pl. proestóși/proistóși