Toate definitiile

URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș.

URCÚŞ s. v. suiş.

Urcuş ≠ coborâş

urcúș s. n., pl. urcúșuri

urcúș m. Suiș (locu și acțiunea): începem urcușu.