Toate definitiile

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oáde, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f. – Din bg. neroda.

NERÓD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NERÓD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.

Nerod ≠ ager, deştept, înţelept, mintios

neród (neroádă), adj. – Prost, tîmpit. Sl. neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl. nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov. neroden „neîngrijit”, sl. nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl. nerodu „disprețuit”. – Der. nerozie, s. f. (prostie, neghiobie); nerozește, adv. (prostește). Din rom. provine mag. nerod (Edelspacher 20).

neród, -oádă adj. (vsl. nerodŭ, disprețuit). Tont, prost: om nerod, minte neroadă. – În Olt., Trans. nărod.

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde