Toate definitiile

MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.

MONÁSTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.

MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique].

MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ◊ propriu călugărilor. (< fr. monastique)

*monástic, -ă adj. (vgr. monastikós). Mînăstiresc, monahal, călugăresc.

monástic adj. m., pl. monástici; f. monástică, pl. monástice