Toate definitiile

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.

DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)

DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].

DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)

* diséc, a -á v. tr. (#fr.# dissequer, lat. dis-seco, -secáre, -sectum, taĭ, desfac tăind. – Disec, diseacă și disecă). Fac anatomia unuĭ animal, uneĭ plante. #Fig.# Cercetez atent: a diseca o carte.

disecá (a ~) (a efectua o disecție) vb., ind. prez. 3 disécă