Toate definitiile

PUȘLAMÁ, pușlamale, s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secătură; om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă; derbedeu, haimana. – Et. nec.

PUŞLAMÁ s. 1. v. lichea. 2. v. canalie.

pușlamá f. (d. puștĭ). Triv. Om neserios, secătură.

pușlamá s. f., art. pușlamáua, g.-d. art. pușlamálei; pl. pușlamále, art. pușlamálele