Toate definitiile

MARGRÁF, margrafi, s. m. Titlu purtat în evul mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci³; persoană care avea acest titlu. [Var.: marcgráf s. m.] – Din germ. Markgraf, fr. margrave.

MARGRÁF s. marchiz, (înv.) marchion. (L-a înnobilat ~.)

MARGRÁF s.m. Titlu dat principilor feudali germani care conduceau o marcă³; persoană care avea acest titlu. [Var. margrav s.m. / < germ. Markgraf, cf. fr. margrave].

MARGRÁF s. m. principe feudal german care conducea o marcă⁴. (< germ. Markgraf, fr. margrave)

margráf (persoană) s. m., pl. margráfi