Toate definitiile

JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus.

JUNC s. (ZOOL.) mânzat, (Transilv. şi Maram.) tuluc. (Carne de ~.)

junc (júnci), s. m. – Bou sau taur tînăr. – Mr. giuncu, megl. junc, istr. jungu. Lat. iŭvĕncus (Pușcariu 919; REW 4641; DAR), cf. it. giovenco, sicil., napol. jenku. – Der. juncă, s. f. (vacă tînără), care poate fi reprezentant al lat. iuvenca (Pușcariu 920; Candrea-Dens., 921); juncan, s. m. (junc mai mare), cu suf. -an. Cf. june, junice.

junc, -ă s. (lat. jŭvĕncus, jŭvĕnca, d. júvenis, tînăr, trecînd pin fazele *juenc, *juînc, junc, ca cruentus, proventus, rom. crunt, prunc; it. giovenco, -nca). Taur tînăr, vacă tînără.

junc s. m., pl. junci