Toate definitiile

NÁGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Păreri, credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”.

NÁGODĂ s. v. bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, bucluc, ciudăţenie, curiozi-tate, dandana, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăţie, năpastă, năstruşnicie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplă-cere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, supărare.

nágodă (nágode), s. f. – 1. Minciună, fleac, bagatelă. – 2. Vietate, dihanie, lighioană. – 3. Necesitate, strîmtoare. – Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea; cf. Tiktin), cf. bg. nagoda „bagaj”, rus. negod „necaz”.

nágodă f., pl. e (de la vre-o formă slavă ca bg. nagoda, bagaje; rut. nágoda, ocaziune, negóda, furtună; ceh. náhoda, ocaziune, negoda, răŭ, nenorocire; rus. negód, an răŭ, nenorocire, d. god, an. V. godac). Sud. Fam. Greutate, sarcină, tîrnoață, belea: se ținea ca o nagodă după mine. Monstru, dihanie, gînganie. Pl. Ghidușiĭ, pozne, glume. V. nangută.

nágodă (reg.) s. f., g.-d. art. nágodei; pl. nágode