Toate definitiile

GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

GRÉBLĂ s. v. buhai.

gréblă (gréble), s. f. – 1. Unealtă cu dinți (de lemn sau de fier) și cu coadă lungă pentru strîns fîn, paie etc. – 2. (Arg.) Pieptene. – Mr. griblă, megl. greblă. Bg. greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb. grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf. alb. grambëlë; din sl. grabja „răpire” (Miklosich, Lexicon, 140), cf. grăbi. – Der. grebla, vb. (a da cu grebla); grebleș, adj. (îndoit, încovoiat).

gréblă f., pl. e (vsl. bg. greblo, greblă, vîslă; rus. grábli f. pl., greblă. V. grapă, grăbesc). Un instrument agricol ca un peptene [!] mare (de fer [!] saŭ lemn) cu coadă de lemn și întrebuințat la adunat fînu, la scos buruĭenele și la sfărămat [!] bulgăriĭ de pămînt.

gréblă (gre-blă) s. n., g.-d. art. gréblei; pl. gréble

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.

grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză