Toate definitiile

EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.

EXTEROCEPTÓR s.m. Organ receptor nervos care primește excitații din mediul înconjurător. [< fr. extérocepteur, cf. lat. exterior – din afară, recipere – a primi].

EXTEROCEPTÓR s. m. organ receptor nervos de la suprafața corpului care primește excitații din mediul extern. (< fr. extérocepteur)