Toate definitiile

FUITUITÓR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitór s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.

fuituitór (reg.) (fui-tu-i-) s. n., pl. fuituitoáre