Toate definitiile

NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv).

NĂSÁDĂ s. v. arie, arman, baraj, grămadă, maldăr, stăvilar, teanc, vraf, zăgaz.

năsádă f., pl. e și ăzĭ (d. a năsădi. Cp. cu posadă). Rar. Acțiunea de năsădi. Stratu de snopĭ așezațĭ ca să fie treierațĭ: a băga caiĭ în năsadă. Treĭer.

năsádă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. năsádei; pl. năsáde