Toate definitiile

EGOLATRÍE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism. – Cf. lat. ego, după idolatrie.

EGOLATRÍE s. v. egocentrism.

EGOLATRÍE s.f. (Rar) Adorare de sine, divinizare a propriei persoane. [Gen. -iei. / cf. lat. ego – eu, gr. latreia – adorație].

EGOLATRÍE s. f. adorație patologică a propriei persoane; egotism. (< ego- + -latrie)

egolatríe (-la-tri-) s. f., art. egolatría, g.-d. egolatríi, art. egolatríei