Toate definitiile
UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).
UMBRÉLĂ s. (înv. şi reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazol, (Ban. şi Transilv.) ploier, (prin Olt.) vetrelă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.)
UMBRÉLĂ s.f. Obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, constând dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. [Cf. fr. ombrelle, it. ombrello].
UMBRÉLĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella)
umbrélă s. f., g.-d. art. umbrélei; pl. umbréle
*umbrélă f., pl. e (fr. ombrelle, d. it. ombrello și a-. V. umbelă1). Cortel, adăpost portativ contra soareluĭ orĭ ploiĭ. (E făcut ob. din opt clinĭ de pînză cusuțĭ și întinșĭ pe niște speteze). – Primu care a purtat umbrelă în Anglia a fost Jonas Hanway (1712-1786).