Toate definitiile
ÓSMIU s. n. Metal de culoare albă-cenușie, lucios, foarte dur, dar casant, care se găsește în natură, în stare nativă, sub formă de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium.
OSMOLOGÍE s. f. Studiul mirosurilor, al parfumurilor. – Din fr. osmologie.
OSMOMÉTRIC, -Ă, osmometrici, -ce, adj. Referitor la osmometrie, de osmometrie. – Din fr. osmométrique.
OSMOMETRÍE, osmometrii, s. f. Parte a fizicii care studiază determinarea presiunilor osmotice. – Din fr. osmométrie.
OSMOMÉTRU, osmometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice a unei soluții. – Din fr. osmomètre.
OSMOREGLÁRE, osmoreglări, s. f. Ansamblul proceselor prin care se asigură o valoare relativ constantă a presiunii osmotice a lichidelor din organism. – Osmo[ză] + reglare.
OSMÓTIC, -Ă, osmotici, -ce, adj. Care ține de osmoză, privitor la osmoză, al osmozei. ◊ Presiune osmotică = presiune care apare în soluții și care produce fenomenul de osmoză. – Din fr. osmotique.
OSÓS, OSOÁSĂ, osoși, osoase, adj. 1. Privitor la oase, de oase; asemănător cu oasele. ◊ Sistem osos = totalitatea oaselor din organismul vertebratelor; schelet. 2. Cu oase mari, ieșite în relief; ciolănos; p. ext. uscățiv, slab. – Os + suf. -os.
OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.
OSPĂTÁRE, ospătări, s. f. Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei. – V. ospăta.
OSPĂTÁRNIC, -Ă, ospătarnici, -ce, adj. (Reg.) Ospitalier. – Ospătar + suf. -nic.
OSPĂTÁT s. n. (Rar) Faptul de a (se) ospăta; ospătare. ◊ Expr. A se așeza (sau a se pune) pe ospătat = a mânca cu lăcomie. – V. ospăta.
OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. (Înv. și pop.) Birt; han (cu birt). – Ospătar + suf. -ie.
OSPĂTĂRÍȚĂ, ospătărițe, s. f. 1. Angajată din sectorul comercial care servește pe consumatori și încasează contravaloarea consumației, într-un restaurant sau în alt local de consumație; chelneriță. 2. (Înv.) Patroană a unui birt, a unei ospătării; hangiță. – Ospătar + suf. -iță.
OSPĂTĂTÓR, -OÁRE, ospătători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. – Ospăta + suf. -tor.
OSPĂTÓS, -OÁSĂ, ospătoși, -oase, adj. (Înv.) Ospitalier. – Oaspete + suf. -os.
OSPẮȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeție, banchet. ♦ Masă, mâncare îmbelșugată. [Pl. și: ospățuri] – Lat. hospitium.
OSPECIÓR, ospeciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui oaspete. – Oaspete + suf. -ior.
OSPEȚÍE, (2) ospeții, s. f. 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (Rar) Ospăț. – Oaspete + suf. -ie.
OSPEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de oaspeți. – Oaspete + suf. -ime.
OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt îngrijiți alienații mintal, bolnavii psihic; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.
OSPITALITÁTE s. f. Însușirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună oferită cuiva. – Din fr. hospitalité, lat. hospitalitas, -atis.
ÓSRAM s. n. Aliaj de osmiu și wolfram, folosit la fabricarea filamentelor de becuri electrice cu incandescență. – Din germ. Osram.
OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en).
OSTÁȘ, ostași, s. m. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar; oștean, soldat; militar. ♦ Fig. Militant, luptător (pentru o cauză). – Oaste + suf. -aș.
OSTÁTEC s. m. v. ostatic.
OSTÁTIC, ostatici, s. m. Persoană din rândul populației civile oferită sau reținută de către un stat, de către o organizație etc. drept garanție pentru îndeplinirea unor obligații asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau a organizației respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zălog2. [Var.: ostátec s. m.] – Din it. ostatico.
OSTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. – Ostaș + suf. -esc.
OSTĂȘÉȘTE adv. Ca ostașii, conform normelor militare; militărește. – Ostaș + suf. -ește.
OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intraz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.