Toate definitiile
PUTUROȘÍE, puturoșii, s. f. Puturoșenie (2). – Puturos + suf. -ie.
PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.
PIGMENTÁ, pigmentez, vb. I. 1. Refl. (Despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) A se colora prin pigmenți (1) care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc. 2. Tranz. A colora cu pigmenți (2) fibre textile, țesături etc. – Din fr. pigmenter.
PIL interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille.
PILÁCI, -CE, pilaci, -ce, adj. (Fam.) Bețiv. – Pili2 + suf. -aci.
PILÁF, pilafuri, s. n. Mâncare de orez (sau arpacaș), gătită de obicei cu carne (de pasăre) sau cu legume, ciuperci etc. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) pilaf = a) a bate (pe cineva) foarte tare; a nimici; b) a uimi peste măsură, a ului. – Din tc. pilâv, ngr. piláfi.
PILAFCÍU s. m. v. pilafgiu.
PILAFGÍU, pilafgii, s. m. (Glumeț) Persoană căreia îi place pilaful. ♦ Epitet dat turcilor. [Var.: pilafcíu s. m.] – Pilaf + suf. -giu.
PILEÁT, pileați, s. m. Nume dat de către romani nobililor daci. [Pr.: -le-at] – Din lat. pileati.
PIGMENTÁR, -Ă, pigmentari, -e, adj. (Rar; despre celule, țesuturi etc.) Pigmentat. – Din fr. pigmentaire.
PIGMENTOGÉN, -Ă, pigmentogeni, -e, adj. Care produce pigmenți. – Din fr. pigmentogène.
PILC, pilcuri, s. n. (Tipogr.) Val de uns literele cu cerneală. – Din pol., ucr. pilka.
PILIFÉRĂ, pilifere, adj. (Bot.; în sintagma) Zonă piliferă = porțiune din rădăcină (sau din ramificațiile ei) cu perișori absorbanți. – Din fr. pilifère.
PILOCÁRP, pilocarpi, s. m. Arbore originar din America de Sud, cu flori mari, ale cărui frunze conțin pilocarpină (Pilocarpus jaborandi). – Din fr. pilocarpe.
PENALIZÁRE, penalizări, s. f. Acțiunea de a penaliza și rezultatul ei; penalizație. – V. penaliza.
PÓMPĂ1, pompe, s. f. Mașină de forță sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mână sau acționat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanță pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puțuri; p. ext. cișmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.
PÓMPĂ2, pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea și cu efectuarea înmormântărilor. – Din lat. pompa, fr. pompe.
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida.
PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ◊ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materialelor. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ◊ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări congenitale sau accidentale ale corpului omenesc (în special ale feței). II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.