Toate definitiile
PUSTNICÍE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicíe s. f.] – Pustnic + suf. -ie.
PUSTNICÍRE, pustniciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) pustnici și rezultatul ei. [Var.: pusnicíre s. f.] – V. pustnici.
PUSTNICÍT, -Ă, pustniciți, -te, adj. (Rar) Sihăstrit; retras, izolat. [Var.: pusnicít, -ă adj.] – V. pustnici.
PUSTULÁȚIE, pustulații, s. f. (Med.) Acoperire cu pustule. – Din fr. pustulation.
PÚSTULĂ, pustule, s. f. 1. (Med.) Leziune a pielii care se prezintă ca o veziculă plină de puroi. ◊ Pustulă malignă = formă de localizare pe piele a antraxului. 2. (Bot.) Veziculă care se formează pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite. – Din lat. pustula, fr. pustule.
PUSTULÓS, -OÁSĂ, pustuloși, -oase, adj. Plin de pustule, cu pustule. – Din lat. pustulosus, fr. pustuleux.
PUSTULÓZĂ, pustuloze, s. f. (Med.) Afecțiune caracterizată prin leziuni pustuloase. – Din fr. pustulose.
PUȘCÁ, pușc, vb. I. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A împușca. ♦ Intranz. A produce sfărâmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv. – Din pușcă.
PUȘCÁRE, pușcări, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a pușca și rezultatul ei. – V. pușca.
PUȘCÁȘ, pușcași, s. m. 1. Soldat înarmat cu pușcă. 2. Vânător. 3. (Înv.) Artilerist, tunar. – Pușcă + suf. -aș.
PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka.
PUȘCĂRÍ, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Înv.) A trage cu tunul. – Pușcă + suf. -ări.
PUȘCĂRIÁȘ, -Ă, pușcăriași, -e, s. m. și f. Persoană care este (sau a fost) deținută într-o pușcărie; deținut. [Pr.: -ri-aș] – Pușcărie + suf. -aș.
PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. – Pușcar (înv. „tunar” < pușcă) + suf. -ie.
PUȘCĂRÍRE, pușcăriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a pușcări și rezultatul ei. – V. pușcări.
PUȘCĂTÚRĂ, pușcături, s. f. (Înv. și pop.) Împușcătură. – Pușca + suf. -ătură.
PUȘCHEÁ, pușchele, s. f. (Pop.) Veziculă dureroasă localizată pe mucoasa cavității bucale, mai ales pe limbă; pușchineață. ◊ Expr. (Fam.) Pușchea pe limbă(-ți), se spune aceluia care anunță sau prevestește ceva neplăcut, pentru ca prevestirea să nu se împlinească. – Probabil lat. *pustulella (< pustula).
PUȘCHINEÁȚĂ, pușchinețe, s. f. (Pop.) Pușchea. – Pușchea + suf. -ineață.
PUȘCOÁIE, pușcoaie, s. f. (Pop.) Pușcoci. – Pușcă + suf. -oaie.
PUȘCÓCI, pușcoace, s. n. Jucărie ce imită țeava de pușcă, făcută din lemn de soc sau din tulpină de cucută, cu care copiii împușcă cu gloanțe de câlți sau împroașcă cu apă; pușcoaie; pușcă de soc. ♦ (Depr.) Pușcă veche; pușcă de proastă calitate. – Pușcă + suf. -oci.
PUȘCULÍȚĂ, pușculițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pușcă. 2. Vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizătură îngustă în partea de sus, prin care se introduc, pentru a se păstra, banii economisiți (de copii). – Pușcă + suf. -uliță.
PUȘKINIÁN, -Ă, pușkinieni, -e, adj. De Pușkin, al lui Pușkin; în maniera lui Pușkin. [Scris și: pușchinian. – Pr.: -ni-an] – Pușkin (n. pr.) + suf. -ian.
PUȘLAMÁ, pușlamale, s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secătură; om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă; derbedeu, haimana. – Et. nec.
PUȘLAMALẤC, pușlamalâcuri, s. n. (Fam.; rar) Atitudine, comportare, viață de pușlama; haimanalâc. – Pușlama + suf. -lâc.
PUȘTÁN, puștani, s. m. (Fam.) Băiețandru. – Puști + suf. -an.
PUȘTÁNCĂ, puștance, s. f. (Fam.) Fată tânără; fetișcană, puștoaică. – Puștan + suf. -că.
PUȘTÉSC, -EÁSCĂ, puștești, adj. Caracteristic copiilor, de puști. – Puști + suf. -esc.
PUȘTÍSM, puștisme, s. n. Comportament de puști. – Puști + suf. -ism.
PUȘTIULÍCĂ, puștiulici, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui puști. – Puști + suf. -ulică.
PUȘTOÁICĂ, puștoaice, s. f. (Fam.) Fetișcană, puștancă. – Puști + suf. -oaică.