Toate definitiile
DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence.
DEGERĂTÚRĂ, degerături, s. f. Inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. – Degera + suf. -ătură.
DEGETÁR, degetare, s. n. 1. Căpăcel din metal sau din material plastic, care se poartă, la cusut, pe degetul cu care se împinge acul pentru a-l feri de înțepături. 2. Plantă erbacee veninoasă, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau roșii-purpurii; degetariță, degețel (Digitalis ambigua). – Deget + suf. -ar.
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.
DEGRESÁNT, -Ă, degresanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care degresează. 2. S. m. Substanță întrebuințată pentru degresare. – Din fr. dégraissant.
DEGRESÁRE, degresări, s. f. Acțiunea de a degresa și rezultatul ei; degresaj. – V. degresa.
DEÎNMULȚÍT s. n. sg. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De4 + înmulțit.
DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, de pe acum (sau pe atunci), încă de pe acum (sau de pe atunci). – Din fr. déjà.
DELAPIDÁRE, delapidări, s. f. Acțiunea de a delapida și rezultatul ei; infracțiune care constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către un angajat, în interesul său sau al altei persoane, a unor sume de bani sau a altor bunuri aflate în gestiunea sau în administrarea sa; sustragere de bani sau bunuri din avutul statului. – V. delapida.
DELĂSÁRE, delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. – V. delăsa.
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.
DELFÍN1, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri, cu botul alungit, prevăzut cu numeroși dinți conici, și care trăiește în grupuri compacte în toate mările; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, în vecinătatea Căii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul, culcat cu fața în jos, înaintează la suprafața apei prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu bătaia simultană în plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.
DELÍCT, delicte, s. n. Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. – Din lat. delictum. Cf. fr. délit.
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.
DELIRÁNT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir, ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului; excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. délirant.
DELIRÁRE, delirări, s. f. Acțiunea de a delira și rezultatul ei. – V. delira.
DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.
DEMINERALIZÁ, demineralizez, vb. I. Tranz. A elimina componenții minerali dintr-o substanță de natură organică. ♦ (Despre substanțe organice) A-și pierde componenții minerali. – Din fr. déminéraliser.
DEMOBILIZÁRE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. – V. demobiliza.
DEMODÁRE, demodări, s. f. Faptul de a se demoda; învechire, perimare. – V. demoda.
DEMOGRÁF, demografi, s. m. Specialist în demografie. – Din fr. démographe.
DEMOGRÁFIC, -Ă, demografici, -ce, adj. Care aparține demografiei, privitor la demografie. ◊ Factor demografic = element constitutiv al societății, exprimat de densitatea populației, ritmul de creștere, structura și mobilitatea ei. Explozie demografică = accelerare a ritmului de creștere a populației. – Din fr. démographique.
DEMOLÁRE, demolări, s. f. Acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolițiune. – V. demola.
DEMÓNIC, -Ă, demonici, -ce, adj. De demon; drăcesc, diabolic, demoniac, satanic. – Din lat. daemonicus.
DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.
DEMÓTICĂ, adj. (În sintagma) Scriere demotică = scriere cursivă simplificată, folosită în vechiul Egipt. – Din fr. démotique.
DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer.
DENATURÁNT, -Ă, denaturanți, -te, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru denaturarea unui produs. – Din fr. dénaturant.
DENATURÁRE, denaturări, s. f. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei. – V. denatura.
DENDRÍTIC, -Ă, dendritici, -ce, adj. Care aparține dendritei, cu dendrită, de dendrită. – Din fr. dendritique.