Toate definitiile

JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus.

JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). Junc + suf. -an.

JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. – Juncan + suf. -ă.

JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că.

JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca.

JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș.

JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Livr.) Joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture.

JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. Diminutiv al lui junc; juncuț. Junc + suf. -ușor.

JUNCÚȚ, juncuți, s. m. Juncușor. – Junc + suf. -uț.

JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el.

JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Rar) Junel. – Junel + suf. -aș

JUNÉȚE, juneți, s. f. (Astăzi rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse).

JUNGHÉR, junghere, s. n. (Înv.) Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (Înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv).

JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare.

JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. Junghia.

JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor.

JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură.

JÚNGLĂ, jungle, s. f. Pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. – Din fr. jungle.

JUNÍE s. f. (Înv.) Tinerețe. – June + suf. -ie.

JUNÍME, junimi, s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime.

JUNIMÍSM s. n. Mișcare culturală, literară și politică din a doua jumătate a sec. XIX, formată în jurul societății „Junimea” din Iași. – „Junimea” (n. pr.) + suf. -ism.

JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – „Junimea” (n. pr.) + suf. -ist.

JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis.

JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.

JUNIORÁT s. n. Vârstă anterioară majoratului, cuprinsă aproximativ între 13 și 18 ani. [Pr.: -ni-o-] – Junior + suf. -at.

JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec.

JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte.