Toate definitiile

MOLÁRE, molări, s. f. Acțiunea de a mola. – V. mola.

MOLARITÁTE, molarități, s. f. (Chim., Fiz.) Număr de moli¹ dizolvați într-un kilogram de solvent; molalitate. – Din fr. molarité.

MOLÁSĂ, molase, s. f. (Geol.) Conglomerat slab consolidat alcătuit de obicei din gresie feldspatică și ciment calcaros. – Din fr. mollasse.

MOLÁSIC, -Ă, molasici, -ce, adj. (Geol.) – Din molasă. – Din fr. mollassique.

MOLÁT, -Ă, molați, -te, adj. (Despre parâme) Care a fost complet derulat. – V. mola.

MOLĂLẮU, molălăi, adj. (Reg.) Molâu. – Moale + suf. -ălău.

MOLĂTÁTE, molătăți, s. f. (Rar) Lipsă de avânt și de energie în mișcări, acțiuni. – Moale + suf. -ătate.

MOLẤU, -ẤIE, molâi, -âie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. – Moale + suf. -âu.

MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom.

MOLCOMEÁLĂ, molcomeli, s. f. (Rar) Faptul de a fi molcom; încetineală. – Molcom + suf. -eală.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MOLCOMÍT, -Ă, molcomiți, -te, adj. (Pop.) Încet, lent, liniștit, domol. – V. molcomi.

MOLCOMITÓR, -OÁRE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor.

MOLCOTÍT adv. (Reg.) Cu glas domol, potolit, blând. – Et. nec.

MÓLCUM, -Ă adj. v. molcom.

MOLCÚȚ, -Ă, molcuți, -e, adj. (Pop.) Diminutiv al lui moale. – Moale + suf. -cuț.

MOLDÁV, -Ă, moldavi, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Moldovean. 2. Adj. Moldovenesc. – Din fr. moldave.

MOLDAVÍT, moldavite, s. n. Ozocherită de culoare neagră, amestecată cu sticlă de origine cosmică, care se găsește în Moldova. – Moldavia n. pr. (= Moldova) + suf. -it.

MÓLDĂ, molde, s. f. (Reg.) Albie, covată. ♦ Vas în care se scurge mustul după ce au fost presați strugurii. ♦ Ladă în care curge făina la moară. – Din germ. Molde.

MOLDO- Element de compunere care însemnează „moldovean” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din moldovean.

MOLDOVALÁH, -Ă, moldovalahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Român din Principatele Române. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic moldovalahilor (1), privitor la moldovalahi. [Var.: moldovláh, -ă s. m. și f., adj.] – Moldo- + valah.

MOLDOVEÁNCĂ, moldovence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo. – Moldovean + suf. -că.

MOLDOVENÉSC, -EÁSCĂ, moldovenești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține moldovenilor sau Moldovei, privitor la moldoveni sau la Moldova, originar din Moldova, specific Moldovei sau moldovenilor. ♦ (Substantivat, f.) Graiul românesc vorbit de moldoveni. 2. S. f. art. Dans popular în ritm vioi, executat în cerc închis; melodie după care se execută acest dans. – Moldovean + suf. -esc.

MOLDOVENÉȘTE adv. Ca moldovenii, în felul moldovenilor; în graiul moldovenesc. ◊ Expr. (Reg.) A o lua sau a (o) spune moldovenește = a acționa, a vorbi fățiș (și ferm.) – Moldovean + suf. -ește.

MOLDOVENÍSM, moldovenisme, s. n. Particularitate lingvistică specifică vorbirii moldovenilor. – Moldovean + suf. -ism.

MOLDOVENIZÁ, moldovenizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) transforma în moldovean (1), a face să capete sau a căpăta trăsăturile caracteristice moldovenilor; a da sau a căpăta o formă corespunzătoare sistemului graiului moldovenesc. – Moldovean + suf. -iza.

MOLDOVENIZÁRE, moldovenizări, s. f. Acțiunea de a (se) moldoveniza și rezultatul ei. – V. moldoveniza.

MOLDOVENIZÁT, -Ă, moldovenizați, -te, adj. Care a căpătat trăsături caracteristice moldovenilor; care a căpătat o formă corespunzătoare graiului moldovenesc. – V. moldoveniza.

MOLDOVLÁH, -Ă s. m. și f., adj. v. moldovalah.

MOLESCHÍN, moleschinuri, s. n. Țesătură rezistentă de bumbac, foarte netedă și cu aspect de piele. – Din fr. moleskine, molesquine.