Toate definitiile

CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.

CHELTUITÓR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. şi Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăştietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)

CHELTUITÓR s. v. casier.

Cheltuitor ≠ avar, econom, strângător

CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Casier. – Din cheltui + suf. -(i)tor.

cheltuitór, -oáre adj. Risipitor: baniĭ strîngătoruluĭ ajung pa mîna cheltuitoruluĭ (Prov.).

cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre