Ultimele cuvinte cautate: ferm sonor claritate
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman






Toate definitiile

ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din scr. glomot.

ZGÓMOT s. 1. (înv. şi reg.) sunet. (~ de frână.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?) 3. v. balamuc.

ZGÓMOT s. v. senzaţie, vâlvă.

Zgomot ≠ linişte, tăcere

ZGÓMOT, zgómote, s. n. ~ (din slovac. gomot, scr. glomot; dublat de gomon)

sgómot (-te), s. f.1. Sunet, rumoare. – 2. Zarvă, scandal. – Var. zgomot, înv. scomot, și der. Slov. gomot, sb., cr. glomot (Cihac, II, 343), din pol. gomon, der. gomoni, vb. (a trăncăni, a flecări). – Der. sgomota (var. gomoti), vb. (a face zgomot); sgomotos, adj. (care produce zgomot).

zgómot s. n., pl. zgómote

ZGÓMOT, zgomote, s. n. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, neplăcute. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. ♦ Sunet puțin intens, răsunet. – Sb. glomot.

zgómot (Munt.) și gómot (Mold. Serbia) n., pl. e (nsl. gomot, sîrb. glomot, zgomot. V. gomotesc, gălămoz, gomon). Huĭet, sunet produs de lovirea (mișcarea) lucrurilor saŭ de vocĭ dezordonate: zgomotu valurilor, furtuniĭ, dărămăriĭ. Vorbă, vociferare, tărăboĭ, gălăgie, țipete: copiiĭ fac zgomot. Fig. (după fr. bruit). Zvon: a da atențiune tuturor zgomotelor. Sensațiune: vestea a produs zgomot. – La Beld. (1004, 1610, 1904, 1910 și 3224) gomot. La Dos. și scomot. V. freamăt.





 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii