Toate definitiile

CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.

CÁMBIU s.n. v. cambium.

CÁMBIU s. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr. cambium)

*cámbiŭ n. (it. cámbio). Bot. Țesut vegetal mucilaginos pe cale de formațiune între scoarță și lemnu planteĭ.

cámbiu [biu pron. byu] s. n., art. cámbiul