Toate definitiile

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceață de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roádă s. f.] – Din sl. rodŭ.

ROD s. (BOT.) 1. v. fruct. 2. v. recoltă. 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strâns ~ul câmpului.) 4. rodul-pământuluí (Arum maculatum) = (reg.) ungureancă, mana-pământului, piciorul-viţelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron, (Ban.) călindar, (Transilv.) cocoşoaică, hribă, mărceţ, (Ban.) timp, barba-lui-Aron.

ROD s. v. avantaj, beneficiu, câştig, coborâtor, consecinţă, descendent, efect, folos, generaţie, neam, odraslă, profit, progenitură, repercusiune, rezultat, scoborâtor, seminţie, spiţă, testicul, urmare, urmaş, viţă, vlăstar.

rod (roáde), s. n. – 1. Reproducere. – 2. Fruct. – Mr., megl. rod. Sl. rodŭ „specie” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 316), cf. bg. rod „fruct”. – Der. roadă, s. f. (fruct, produs, recoltă); rodi, vb. (a da naștere; a produce, a fructifica), din sl. roditi; rodini, s. f. pl. (zi de naștere, reproducere; generare; creație; vizită care se face unei lăuze și cadoul care i se duce), din sl. rodiny; roditor, adj. (fructifer); rodnic, adj. (fructifer; prosper, fecund); rodnicie, s. f. (fecunditate); nerodnic, adj. (care nu face fructe); rodos, adj. (productiv).

1) rod n., pl. roade și (vechĭ) rodurĭ (vsl. bg. rus. rod, naștere, neam, rudenie, fel. V. rudă 1, norod, porodiță). Poamă, fruct: rodu nuculuĭ se numește „nucă”. Producțiune în general: roadele pămîntuluĭ. Fig. Rezultat: roadele munciĭ. Rodu pămîntuluĭ, cocoșoaĭcă.

rodozáhar n., pl. urĭ (ngr. rodo-záhari). Sec. 19. Dulceață de petale de trandafir. – Și azĭ în est rod de záhăr !

rod s. n., pl. roáde

rod-de-záhăr v. rodozahár

rodozahár/rod-de-záhăr (dulceață) (înv.) s. n.