Toate definitiile

OTOMÁN, -Ă, otomani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.

OTOMÁN adj. v. turcesc.

OTOMÁN s., adj. v. turc.

*Otomán (Imperiul ~) s. propriu n.

otomán, -ă s. (d. numele sultanuluĭ Otman, fundatoru [!] Turciiĭ). Turc. Adj. Turcesc: imperiu otoman.

otomán adj. m., s. m., pl. otománi; adj. f., s. f. otománă, pl. otománe