![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileIEȘITÚRĂ, ieșituri, s. f. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind. – Ieși + suf. -tură. IEŞITÚRĂ s. ieşind, proeminenţă, protuberanţă, ridicătură, (reg.) bolfă, (înv.) scosătură, scoţătură. (O ~ a unei piese.) ĭeșitúră f., pl. ĭ. Ceva ĭeșit în relief, proeminență, excrescență. ieșitúră (înv.) s. f., g.-d. art. ieșitúrii; pl. ieșitúri |